De ce poate apărea o astfel de situație?
În situația în care inițial, ambii părinți exercitau autoritatea părinteasca cu privire la copil, reședința copilului fiind stabilită fie de către părinți prin înțelegere amiabilă. fie de către instanșă intr-un anumit stat, se poate intampla ca ulterior, copilul să fie reținut de către unul dintre părinți în același sau chiar în alt stat, dar fără acordul celuilalt părinte.
În această situație, părintele nu mai are dreptul de a decide cu privire la stabilirea locuinței copilului.
Astfel de litigii se solutionează potrivit unei proceduri civile judiciare speciale, reglementate prin Convenția de la Haga din 1980.
Obiectivul urmărit este întoarcerea unui copil în tara sa de resedință obișnuită.
Precizăm că România a aderat la această convenție, onorând în egală măsură cazurile cu copii veniți cu mamele din orientul mijlociu din state totalitare.
În statele memebre ale UE se aplică și RegulamentulCE 2201/2003 și dispoziții ale CJUE, fapt care ușurează adesea și grăbesc procedurile.
În situații când deplasarea sau neînapoierea unui copil se consideră ilicită potrivit Conventiei
copilul este deplasat în alt stat fără acordul părintelui care acuză răpirea, copilul este inițial deplasat în alt stat cu acordul celuilalt părinte, însă doar pentru o perioadă determinată de timp.
In aceasta situatie se consedera nelegala neintoarcerea copilului in statul de resedința.
Când are loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane sau unei instituții, a oricărui alt organism, acționând fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuită
Sau poate surveni imediat, înaintea deplasării sau neînapoierii sale, sau dacă la vremea deplasării sau neînapoierii, acest drept era exercitat în mod efectiv.
Ce faceti in caz de rapire internationala de copii
Convenția de la Haga a stabilit că fapta soțului care lipsește pe celălalt fost soț de dreptul de a-și vedea copilul prin acțiunea de a transporta minorul intr-o alta tara, poate fi combatută.
Se formulează o acțiune de înapoiere a minorului, dacă acțiunea de transportare, mutare este ilicită. Poate fi vorba de răpirea copiilor când partenerul dumneavoastră a plecat cu copilul în altă țară din UE. Aceasta însă fără consimțământul dumneavoastră sau încălcând o hotărâre judecătorească. Va trebui să formulați o acțiune în justiție pentru a vă recupera copilul. Situația de răpire poate fi însă sesizată și de o altă persoană (ori instituție) care avea dreptul să decidă cu privire la locuința copilului. În orice caz, și autoritățile au obligația să vă ajute să întreprindeți acțiunile necesare.
Dacă îndeplinește cerințele legale, cazul dumneavoastră va fi preluat de instanțele judecătorești din statul membru în care a fost dus copilul, iar acestea vor decide dacă se impune returnarea copilului. Instanța de judecată are în vedere aspecte legate de situația de fapt a copilului: locuința efectivă, unde era școlarizat, unde era asigurat medical, relațiile de atașament cu alte rude, prieteni. Normele UE contribuie la prevenirea răpirii copiilor. Instanța din statul în care copilul își avea reședința obișnuită înainte de răpire va rămâne competentă până la soluționarea cazului de răpire. Scopul este de a se evita ca părinții să răpească copilul în speranța de a obține o hotărâre favorabilă în fața instanței din propria țară.
Un părinte al copilului răpit poate apela la autorități centrale pentru a ajuta părinții care sunt victime ale răpirii transfrontaliere. Părintele vizat poate lansa o procedură de înapoiere a copilului. În acest caz, instanța trebuie să se pronunțe cu privire la această chestiune în termen de șase săptămâni. Ar trebui să ofere copiilor posibilitatea de a fi ascultați în cursul procedurii, cu excepția cazului în care acest lucru este necorespunzător din cauza vârstei și gradului de maturitate. Există posibilitatea ca instanța din țara în care copilul a fost răpit să refuze înapoierea copilului. Aceasta doar în cazul în care există un risc serios ca înapoierea să expună copilul la vătămări fizice sau psihice. Cu toate acestea, înapoierea nu poate fi oprită dacă s-au luat măsuri adecvate pentru a proteja copilul.
În cazul în care instanța constată că un copil nu trebuie înapoiat, aceasta trebuie să se adreseze instanței din țara din care a fost răpit copilul. Instanța din țara din care a fost răpit copilul va avea ultimul cuvânt, ținând seama de probele și de motivația celeilalte instanțe. De asemenea, judecătorul trebuie să asculte copilul. Copilul este în pericol în țara în care a locuit înainte de răpire. Copilul are vârsta necesară pentru a declara că nu dorește să se întoarcă. Teoretic, atât dumneavoastră, cât și copilul aveți dreptul de a fi audiați de instanță pe parcursul procedurilor judiciare.
Situația ca răpirea internațională de copii e judecată în România. Instanțele române sunt competente să soluționeze cererea dacă, atât la momentul sesizării, cât și la momentul soluționării cauzei, minorul se află pe teritoriul României. Dosarul privind răpirea internațională de minori este de competența, ca instanță de fond, Tribunalului București și de recurs, Curții de Apel București. Este recomandabil ca părintele reclamant să fie reprezentat de un apărător ales. Convenția recomandă ca procedura de soluționare nu ar trebui să depășească, teoretic, șase săptămâni de la sesizarea instanței.
Studiu de caz privind răpire internațională de copii
În speța prezentată, exista un proces de divorț, minorul a fost încredințat de plin drept, prin lege, ambilor părinți. A avut loc o deplasare/reținere a acestuia pe teritoriul României, fără acordul tatălui, astfel au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Convenție. Exercitarea efectivă a dreptului privind încredințarea se referă la îngrijirea copilului. Deși există procesul de divorț, fapta se raportează la momentul la care a survenit deplasarea/refuzul de înapoiere. Ori, de la data la care copilul a fost deplasat/reținut pe teritoriul României – fără acordul tatălui – nu a mai putut fi exercitat acest drept. Astfel, se încalcă dispozițiile art. 3 din Convenție, referitoare la exercitarea efectivă a dreptului privind încredințarea. Tatăl exercita acest drept la momentul deplasării ilicite a copilului. Ar fi continuat să îl exercite dacă pârâta nu ar fi refuzat înapoierea minorului.
Reținerea copilului fără acordul celuilalt părinte. Reclamantul a fost Ministerul Justiției, în interesul și în calitate de reprezentant al copilului. A solicitat instanței ca, în contradictoriu cu autoritatea tutelară, să dispună înapoierea minorului la reședința obișnuită din Ungaria, la tatăl său. A fost sesizat de către autoritatea centrală a Ungariei privind aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției de la Haga, asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii. Petentul este cetățean maghiar, cu domiciliul în Ungaria. Minorul a fost reținut pe teritoriul României, la mama acestuia, fără acordul tatălui.
În drept au fost invocate Codul familiei, art. 72 alin. (1), părinții exercită în comun tutela părintească. În lipsa unui acord contrar – chiar dacă nu mai locuiesc împreună – deplasarea este fără drept a copilului în străinătate. Conform legislației maghiare, deplasarea copilului din Ungaria sau reținerea acestuia în străinătate este ilegală dacă, în cazul în care părinții locuiesc împreună, unul dintre părinți, care exercită în comun dreptul de tutelă părintească, duce copilul în străinătate, însă fără acordul celuilalt părinte, cu excepția unei decizii contrare a autorității tutelare.
Raportul explicativ arată că obiectivele Convenției de la Haga din 1980 sunt: restabilirea statu quo-ului prin înapoierea imediată a copiilor deplasați sau reținuți ilicit în orice stat contractant; respectarea efectivă în celelalte state contractante a drepturilor de încredințare și de vizită existente într-un stat contractant; crearea unui mijloc eficient de descurajare a răpitorului, care pretinde ca acțiunea sa să fie legalizată de autoritățile statului de refugiu, în sensul de a lipsi acțiunile sale de orice consecință practică și juridică. În fapt, pe această cale, persoana particulară poate să schimbe legea aplicabilă și să obțină o decizie judiciară care să îi fie favorabilă.
Ce dispune Convenția de la Haga. Conform Convenției, o cerere de înapoiere nu împietează asupra fondului dreptului privind încredințarea (art. 19). Dacă se constată că deplasarea sau reținerea într-un stat contractant s-a făcut ilicit, instanța trebuie să dea eficiență mecanismului de returnare sumară reglementat de Convenție. Acesta nu pune în discuție dreptul privind încredințarea copilului către un părinte sau altul, ci doar reintegrarea copilului în mediul lui obișnuit de viață. Scopul este de a asigura garantarea înapoierii copilului în statul reședinței sale obișnuite, ca măsură urgentă și provizorie, până în momentul în care o instanță competentă se va pronunța asupra dreptului privind încredințarea minorului către unul dintre părinți.
Ce dispune Raportul explicativ al Convenției de la Haga. Cererea va fi angajată în fața autorităților competente ale statului în care copilul își avea reședința obișnuită înaintea deplasării. Vizează cazul în care deplasarea a avut loc înainte ca o decizie de încredințare să fie dată, dar și dacă o asemenea deplasare s-a produs cu violarea unei decizii preexistente.
Art. 4 din Convenția de la Haga se aplică oricărui copil care își avea reședința obișnuită într-un stat contractant imediat înainte de încălcarea drepturilor privind încredințarea.
Motive pentru care niciunul dintre părinți nu poate lua decizii privind copilul, în procesul de divorț. Niciunul dintre părinți nu este cu nimic mai îndreptățit decât celălalt să ia decizii în mod unilateral în privința copiilor. Pârâta a nesocotit dispozițiile legale privind egalitatea în drepturi și îndatoriri a părinților față de copiii lor minori. A luat în mod unilateral o decizie care a determinat privarea tatălui de dreptul de a avea legături personale cu acesta.
S-a solicitat să se aibă în vedere pct. 22 din Raportul explicativ – Preambul. Statele semnatare declară că sunt profund convinse că interesul copilului este de o importanță primordială în orice problemă privind încredințarea sa. Este sigur că, tocmai având această convingere, ele au elaborat Convenția, pentru a proteja copilul pe plan internațional împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau neînapoieri ilicite. Se precizează ce figurează printre manifestările obiective a ceea ce constituie interesul copilului: dreptul de a nu fi deplasat sau reținut în numele unor drepturi mai mult sau mai puțin discutabile asupra persoanei sale.
Ce a reținut instanța. La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: cererea de înapoiere a copilului răpit; certificatul emis de Ministerul Administrației Publice și al Justiției din Ungaria cu legislația aplicabilă; dispozițiile din Codul Familiei art. 72 alin. (1); punctul 1/a al punctului de vedere nr. 248 al Secției civile din cadrul Instanței Supreme din Ungaria; adeverința privind statutul de elev emisă de Școala Generală și Grădinița cu program prelungit; cererea adresată de instanță și s-a dispus efectuarea în cauză a unei anchete sociale la domiciliul pârâtei din România, în locul unde se află în prezent copilul pe teritoriul României.
De ce este întemeiată cererea reclamantei. Cererea de chemare în judecată este întemeiată, urmând a se dispune admiterea acesteia. Copilul s-a născut în Ungaria, fiind copil rezultat din căsătorie. A locuit anterior momentului la care pârâta a venit împreună cu copilul în România în Ungaria. Fără a informa pe tatăl copilului și a-i cere acordul, pârâta, împreună cu copilul minor, părăsește reședința obișnuită din Ungaria. Se deplasează pe teritoriul României, stabilindu-se la părinții acesteia și, respectiv, bunicii materni ai copilului.
Concluziile anchetei sociale efectuate la locuința copilului de pe teritoriul României: pârâta a plecat împreună cu minorul din Ungaria urmare faptului că cei doi soți se află în proces de divorț. Tatăl copilului nu a fost de acord cu această deplasare, astfel cum recunoaște însăși pârâta. Această situație de fapt este susținută și de înscrisurile administrate în cauză. Rezultă că acțiunea de divorț a soților este în curs în fața instanțelor din Ungaria. Se coroborează cu adeverința privind statutul de elev al copilului, eliberată de școala generală. Minorul a fost elevul instituției, după care copilul a fost retras de la școală de către mama sa, fără a notifica/înștiința instituția școlară cu privire la înscrierea copilului la o altă școală.
La data deplasării minorului în România, acesta locuia în Ungaria. Drepturile părintești de supraveghere asupra minorului erau exercitate de cei doi părinți împreună. Nu era pronunțată încă o hotărâre cu privire la încredințarea copilului. Pârâta, mama copilului, a deplasat minorul pe teritoriul României în mod ilicit. Se aplică art. 3 al Convenției de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii. Situația premisă cuprinsă în art. 3 și 4 ale Convenției este îndeplinită, se justifică cererea formulată de reclamant. Dispozițiile internaționale relevante care sunt incidente în cauză se regăsesc în Convenția de la Haga, respectiv asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, la care România a aderat prin Legea nr. 100/1992.
Îndeplinirea cerințelor art. 3 lit. a) al Convenției. Se reține condiția pentru ca deplasarea sau neînapoierea unui copil să se considere ilicită: aceasta să aibă loc prin violarea unui drept privind încredințarea, atribuit unei persoane, unei instituții sau oricărui organism care acționează fie separat, fie împreună, prin legea statului în care copilul își avea reședința obișnuită imediat înaintea deplasării sau neînapoierii sale. Așadar, dreptul tatălui privind încredințarea rezultă din atribuirea prin legea statului în care acesta își avea reședința obișnuită. Minorul a fost încredințat de plin drept, prin lege, ambilor părinți. În situația deplasării/reținerii acestuia pe teritoriul României, fără acordul tatălui, au fost încălcate dispozițiile art. 3 din Convenție. Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamantul Ministerul Justiției.
