Da, divorțul doare, dar din experiența noastră am văzut cât de traumatic poate fi partajul bunurilor celor doi foști soți. De aceea încercăm pe cât posibil să-i "împăcăm" mai întâi cu ei înșiși, cu situația, ca să vadă partajul ca pe un rămas bun mai degrabă decât ca pe o altă luptă. În fond, după luptele care au dus la divorț, partajul este pentru amândoi o ultimă șansă de a fi recunoscători celuilalt.
Partajul bunurilor comune ale soților
Conform noilor prevederi ale Codului civil, în vigoare din 01.10.2011, înainte de încheierea căsătoriei, soții își pot alege, prin convenție matrimonială, un alt regim decât comunitatea legală, putând opta pentru separația de bunuri sau pentru comunitatea convențională. Pentru căsătoriile încheiate anterior acestei date, aflate sub regimul comunității legale, precum și pentru cele ulterioare acestuia în același regim, sistarea coproprietății în devălmășie presupune realizarea partajului.
Legea oferă părților posibilitatea de a alege modalitatea partajului, cea mai simplă, discretă și avantajoasă financiar fiind partajul convențional, realizat prin înțelegerea soților, fără intervenția instanței. Partajul judiciar intervine atunci când soții nu se înțeleg cu privire la împărțirea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, caz în care instanța stabilește întinderea dreptului de proprietate al fiecăruia, în funcție de contribuția efectivă, pecuniară sau în natură (muncă în gospodărie, sprijin în activitatea profesională etc.).
Procedura de partaj poate fi inițiată oricând, la cererea oricăruia dintre soți, nefiind condiționată de introducerea sau finalizarea cererii de divorț; soții pot solicita partajul în cadrul procesului de divorț sau ulterior, printr-o acțiune separată. Practica judiciară arată că, atunci când partajul este cerut împreună cu divorțul, acțiunea de partaj se disjunge și capătă regimul unei cauze de sine stătătoare, dat fiind caracterul ei mai amplu și durata mai mare necesară evaluării bunurilor și contribuțiilor.
Din masa partajabilă fac parte bunurile comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, cu excluderea bunurilor proprii (de exemplu: cele dobândite prin moștenire, donație sau legat, bunurile de uz personal, anumite drepturi de proprietate intelectuală, despăgubiri pentru prejudicii morale sau materiale, precum și bunurile dobândite în schimbul bunurilor proprii). În acest tip de proceduri se prestează, de regulă, servicii de consultanță privind identificarea și inventarierea bunurilor, alegerea modalității de partaj, raporturile cu creditorii, negocierea și redactarea tranzacțiilor sau reprezentarea în fața instanțelor și instituțiilor bancare.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu