Divorțul reprezintă modalitatea juridică de desfacere a căsătoriei. Din multitudinea de cazuri încredințate spre soluționare, s‑a constatat că majoritatea clienților abordează situația dintr-o perspectivă pesimistă, considerând divorțul fie ca pe o rușine, fie ca pe un punct final al unei etape a vieții lor. Însă, după ce parcurg întreaga procedură de divorț cu asistență de specialitate, mulți ajung să se simtă mai liberi, redescoperindu‑și valorile personale și realizând că au forța psihică, fizică și emoțională pentru a porni pe un nou drum, de data aceasta cu mai multă experiență.
Legislația actuală din România oferă soților mai multe modalități pentru desfacerea căsătoriei, însă cea mai sigură, chiar dacă nu este întotdeauna cea mai rapidă, o reprezintă divorțul pe cale judecătorească, urmând calea dreptului comun. Din prisma motivelor ce pot sta la baza desfacerii căsătoriei, instanța poate pronunța hotărârea de divorț din culpa ambilor soți (culpă comună), din culpa exclusivă a unuia dintre soți sau poate lua act de acordul soților cu privire la desfacerea căsătoriei.
Din punct de vedere al duratei, un litigiu având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorț poate varia, în practică, de la aproximativ 3 luni până la 6 luni, în funcție de complexitatea cauzei, de posibila înțelegere dintre soți, de multitudinea probelor, de existența copiilor minori și de gradul de aglomerare al instanțelor. Ca și costuri, un divorț nu implică, în mod obișnuit, eforturi financiare deosebite, fiind vorba despre cumulul dintre taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial, cheltuieli care pot fi recuperate dacă instanța pronunță divorțul din culpa exclusivă a soțului pârât.
O situație aparte, din punct de vedere afectiv‑emoțional, o reprezintă divorțul în care sunt implicați copii minori, în aceste cazuri interesul superior al minorului prevalând asupra conflictului dintre soți. Pentru instanțele de judecată este esențial ca minorul care va rămâne în îngrijirea unuia dintre părinți să beneficieze de condiții morale și materiale corespunzătoare unei creșteri și educări armonioase, iar părintele respectiv să fie un garant al reprezentării corecte a intereselor copilului.
Întotdeauna este util ca părinții să separe neînțelegerile care au dus la divorț de relația personală cu copilul și să ajungă, pe cât posibil, la o înțelegere cu privire la persoana în îngrijirea căreia minorul rămâne și la contribuția financiară a celuilalt părinte, ținând cont de practica instanțelor și de soluțiile echilibrate din domeniu. Din păcate, există și situații în care relația dintre soți este grav viciată, ajungându‑se la acte de violență în familie, caz în care instanțele pot dispune ordine de protecție, evacuarea agresorului din locuința familiei, păstrarea unei distanțe minime față de victimă și copii sau interzicerea oricărui contact.
Având în vedere complexitatea spețelor de divorț și faptul că nu există un model unic de acțiune adaptabil tuturor situațiilor, fiecare caz necesitând o abordare personalizată, astfel de litigii beneficiază de servicii precum:
-
consultanță juridică de specialitate asupra procedurii divorțului, formulării acțiunii și strategiei procesuale;
-
asistență și reprezentare în fața instanțelor, pe fond și în căile de atac;
-
redactarea înscrisurilor procedurale (cerere de chemare în judecată, întâmpinare, cerere reconvențională);
-
asistare în ancheta psiho‑socială pentru stabilirea locuinței minorului;
-
consiliere privind exercitarea autorității părintești, obligația legală de întreținere și cuantumul acesteia;
-
reprezentarea cetățenilor români stabiliți în străinătate și a cuplurilor cu cetățenii diferite, inclusiv pentru stabilirea statului competent;
-
redactarea și susținerea cererilor de ordin de protecție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu