Stabilirea și modificarea locuinței minorului

Un divorț este de obicei urmat de traume emoționale, atât pentru foștii parteneri, câyt mai ales pentru copiii implcați.

Procedura judiciară de stabilire a locuinței copiilor minori la unul dintre părinți

În situația în care părintii nu se inteleg, precum si in situatia in care intelegerea părților este contrară interesului superior al minorului, instanța de judecată, va avea în vedere o serie de factori, fără ca vreunul din aceștia să fie absolutizați, printre care: vârsta copilului, condițiile morale și materiale pe care fiecare părinte le poate asigura pentru o bună îngrijire, creștere și dezvoltare fizică, psihologică, educațională, atașamentul copilului față de părinte, opinia copilului dacă are minim 10 ani, ținând cont de vârsta și maturitatea acestuia, istoricul copilului, având în vedere eventualele comportamente de neglijare, abuz, violență, interes, grijă manifestate de către părinți, asigurarea unei continuități și a unui mediu familial stabil și alte asemenea aspecte care țin de respectarea interesului superior al minorului.

 

Ca regulă generală, locuința minorilor se stabilește de către instanță la domiciliul unuia dintre părinți, nefiind posibilă stabilirea locuinței în mod alternativ, celălalt părinte având însă dreptul de a menține legături personale cu copiii în cadrul unui program de vizitare, stabilit de comun acord de părinți, sau de către instanța de judecată dacă e situația în care nu există înțelegere între soți.

Din punct de vedere probator, în aplicarea și respectarea interesului superior al minorului, un rol deosebit de important în litigiile având ca obiect stabilirea locuinței minorului îl deține raportul de anchetă psihosocială, care trasează liniile directoare în conturarea noțiunii de interes superior al minorului și care are ca scop verificarea condițiilor de locuit corespunzătoare unei creșteri adecvate, care să corespundă și să permită dezvoltarea spirituală și socială a minorului într-un mediu familial stabil, permițând instanței de judecată să analizeze, în paralel, cele două rapoarte, realizate în mod obiectiv de către reprezentanții autorităților tutelare la locuințele ambilor părinți, verificarea veniturilor reale ale părinților, a modului în care aceștia își îndeplinesc obligațiile față de minorul pe care îl au în grijă și, nu în ultimul rând, a felului în care părinții sunt caracterizați în comunitatea din care fac parte.

În cazul în care aceste criterii se modifică, în sensul în care părintele la al cărui domiciliu a fost stabilită locuința minorului nu mai are aceleași condiții locative și financiare de creștere și educare a minorului sau aceleași condiții morale avute în vedere de către instanță la momentul pronunțării hotărârii, celălalt părinte poate solicita instanței de tutelă să dispună modificarea măsurilor stabilite anterior cu privire la locuința minorului, în condițiile în care nu există înțelegere între părinți.

Părintele care solicită schimbarea măsurii stabilirii domiciliului minorului la locuința sa trebuie nu numai să probeze faptul că celălalt părinte nu mai prezintă condițiile necesare în vederea asigurării creșterii și dezvoltării armonioase a minorului, că stabilitatea și continuitatea îngrijirii, creșterii și educării acestuia nu mai sunt asigurate, dar, mai ales, să demonstreze instanței de tutelă faptul că acesta și-a îmbunătățit condițiile pe care le avea la momentul la care instanța a stabilit locuința minorului la domiciliul celuilalt părinte.

Un caz controversat în practica judiciară îl reprezintă situația în care părintele la domiciliul căruia a fost stabilită locuința minorului este nevoit, din motive obiective, să își stabilească domiciliul/reședința într-un alt oraș. În această situație este normal și necesar ca respectivul părinte să solicite celuilalt acordul, noi sfătuindu-ne clienții spre forma scrisă a acestuia, pentru a evita conflictele ulterioare.

Pe de altă parte, în această situație, mulți părinți, făcând confuzie între stabilirea locuinței minorului la domiciliul acestora și custodia exclusivă, consideră că nu este necesar acordul celuilalt părinte, motiv pentru care dispun, în mod exclusiv, asupra acestei măsuri, îngrădind în acest mod exercitarea autorității părintești în comun. Din experiența acumulată, a rezultat faptul că este necesară o anchetă psihosocială la noua reședință și o hotărâre a instanței care să încuviințeze modificarea survenită, aflându-ne în această situație în prezența unui caz tipic de schimbare a locuinței minorului, chiar dacă minorul rămâne în continuare să locuiască împreună cu același părinte.

Lucrurile diferă în situația în care părintele la care a fost stabilită locuința minorului își stabilește domiciliul/reședința în străinătate, în acest caz confruntându-ne cu două situații:

Prima, și cea mai fericită, este cea în care respectivul părinte dorește să își ia copilul cu el la noua reședință, sens în care legislația statului respectiv primează, în general fiind solicitată o hotărâre judecătorească a autorităților din România în acest sens.

A doua situație este cea în care părintele la care a fost stabilită locuința minorului decide să plece la muncă în străinătate, pe o perioadă nedeterminată, stabilindu-și reședința, cu forme legale, pe teritoriul altui stat, lăsând minorul în grija bunicilor sau a altor rude din România, fără a cere consimțământul celuilalt părinte, fără a aduce la cunoștința serviciului de asistență socială de la domiciliul său acest fapt, cu minim 40 de zile înainte, și fără a solicita instanței de tutelă delegarea de autoritate părintească.

Dacă în primul caz soluționarea situației este destul de simplă, atât timp cât celălalt părinte este de acord, în cea de-a doua situație intervine obligativitatea stabilirii locuinței minorului la unul dintre părinți, deoarece, prin plecarea părintelui la care a fost stabilită locuința minorului, acesta nu poate rămâne în îngrijirea altor persoane, în lipsa unei hotărâri judecătorești și în lipsa acordului expres al persoanelor desemnate să se ocupe de minor, exprimat în fața instanței de tutelă, care va dispune, prin hotărârea judecătorească, și cu privire la drepturile ce urmează a fi delegate.

Prin urmare, stabilirea sau modificarea locuinței unui minor reprezintă un act de o maximă importanță, care poate influența în mod covârșitor procesul de creștere și educare al acestuia, motiv pentru care avocații cabinetului nostru au gândit și conceput o paletă largă de servicii, precum:

• consultanță și îndrumare socio-juridică în ceea ce privește modul în care se stabilește locuința minorului;

• redactare înscrisuri necesare, complementare cererii de chemare în judecată sau a întâmpinării/cererii reconvenționale, după caz;

• asistare și îndrumare cu privire la efectuarea anchetei psihosociale în vederea stabilirii locuinței minorului;

• traducerea și legalizarea înscrisurilor necesare efectuării anchetei psihosociale prin comisie rogatorie;

• asistare și reprezentare în fața instanțelor judecătorești competente în vederea stabilirii domiciliului minorului pe teritoriul României sau în afara acestuia;

• legalizarea hotărârii judecătorești pronunțate în litigiile care au ca obiect stabilirea domiciliului minorului, precum și modificarea acestuia;

• redactare și emitere notificări, memorii, înștiințări, cereri către autoritățile competente în soluționarea situațiilor incidentale cu privire la litigiile de acest gen;

• alte servicii conexe.