Exercitarea autorității părintești (custodia minorilor)
Noul Cod civil, în vigoare din 01.10.2011, a înlocuit noțiunea de „încredințare a minorului” cu instituția stabilirii locuinței minorului la unul dintre părinți și exercitarea în comun a autorității părintești, de către ambii părinți, în mod egal, având ca reper interesul superior al copilului. Regula este exercitarea în comun a autorității părintești, instanța putând dispune exercitarea de către un singur părinte numai în cazuri temeinic justificate (violente grave, abuz, dependențe severe, afecțiuni psihice, condamnări pentru infracțiuni grave).
Exercitarea autorității părintești este stabilită de instanță, de regulă, în cadrul acțiunii de divorț, chiar dacă acest capăt de cerere nu a fost formulat expres, pe baza probelor administrate și a evaluării interesului superior al minorului. Dacă părinții nu sunt căsătoriți, autoritatea părintească se exercită, ca regulă, tot în comun, niciunul dintre părinți neputând lua singur decizii majore privind creșterea, educația, sănătatea și dezvoltarea copilului, până la eventuala modificare a acestei modalități prin hotărâre judecătorească.
În practică, apar frecvent situații în care, ulterior unei hotărâri, intervin schimbări relevante (de exemplu, acte de violență asupra minorului, condamnări, dispariția motivelor care au dus inițial la exercitarea exclusivă a autorității de către un singur părinte), ceea ce justifică acțiuni de modificare a măsurilor privind autoritatea părintească. În astfel de litigii, este de regulă recomandat ca părinții să opteze pentru exercitarea în comun a autorității părintești și să evite transformarea acesteia într-un instrument de răzbunare, ținând cont că minorul nu este responsabil pentru conflictul dintre părinți și are nevoie de o relație echilibrată cu ambii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu